Reactiile surprinzatoare si socante ale multor concetateni in privinta justetii stabilirii indemnizatiei mamei la 85% din veniturile realizate de aceasta in anul precedent m-au determinat sa incep o serie de materiale pe tema caracteristicilor mai putin placute si nefericite ale acestui popor.

Va urma…

Citit 1823 ori de catre 750 vizitatori

Ieri m-am intors in Bucuresti. Drumul a fost mult mai placut decat m-am asteptat, iar acest lucru se datoreaza unui politist care, la iesirea din Brasov, ne-a directionat prin Cheia, pe motiv ca Valea Prahovei e blocata.

Desi drumul este mai greu si mai sinuos, peisajul a fost de-a dreptul mirific. Vorba sotiei, parca eram in Narnia. Si, pentru prima data in viata mea, am regretat ca mi-am uitat aparatul foto in Bucuresti.

Citit 1731 ori de catre 718 vizitatori

Citesc comentariile pe la toate materialele de pe net in care se discuta aceasta situatie. Si ma crucesc cata ignoranta (ca sa nu spun prostie) se poate regasi in unii oameni. Pentru ca altfel nu inteleg cum pot sa confunde indemnizatia de ingrijire a copilului de 600 de lei care se acorda mamei ca substitut pentru faptul ca nu mai poate lucra in aceasta perioada, cu indemnizatia de copil care este 200 de lei si care se acorda in mod egal si nediscriminatoriu tuturor copiilor nascuti in Romania.

Pentru ca altfel nu pot sa imi explic cum o lege comunista poate fi aprobata de populatie intr-o tara democratica, pentru ca cei 600 de lei se acorda pentru nevoile mamei (pe care ea si le satisfacea din salariul propriu) si nicidecum pentru nevoile copilului. Acesti bani se dau nu de la buget, ci din fondurile CASS, adica aceleasi care iti platesc un concediu medical (pentru ca pana la urma asta si poate fi considerata perioada necesara ingrijirii copilului, un concediu medical prelungit), fonduri pentru care mama respectiva cotizeaza prin taxe proportionale cu salariul pe care il incaseaza.

Si atunci ii intreb pe aceiasi oameni: de ce este corect ca mama respectiva sa plateasca taxe (deci obligatiile) in functie de veniturile obtinute de ea, dar cand trebuie sa-si primeasca drepturile, acestea sa fie egale (in sensul negativ) cu ale tuturor fripturistilor care traiesc pe salariul minim?

Puteti citi reactiile romanilor pe: Realitatea, Gandul, Hotnews, Arhi.

Citit 1959 ori de catre 767 vizitatori

Citesc astazi in Gandul o incercare a Ministrului Muncii (parca Sarbu il cheama) de a explica de ce a amanat aplicarea legii prin care viitoarele mame vor primi ca indemnizatie pentru concediul de ingrijire a copilului 85% din veniturile obtinute in anul anterior.

Ilara nu este numai explicatia ministrului care s-a speriat de cateva salarii mari raportate de catre anumite doamne muncitoare ale Romaniei. Ilare sunt comentariile anumitor concetateni de-ai nostri care sustin opiniile acestui ministru, deoarece nu le convine sa „plateasca din banii lor copiii muistelor de intelectuale.” Si se declara oripilati de sumele mari pe care acestea le-ar putea primi daca legea ar fi aplicata, de parca ele nu au platit impozite si contributii sociale statului pe masura veniturilor realizate.

Toti acest oameni au o gandire incredibil de obtuza/opaca. Toti incearca sa contracareze aceasta lege cu argumentul suprem: sa se dea sume egale pentru ca toti copiii se nasc egali si au drepturi egale. Insa ei pierd din vedere un aspect important. Din cei 800 de lei pe care ii primeste in prezent mama unui nou-nascut, 200 lei reprezinta indemnizatia de copil (cea pe care toti o cer a fi egala), iar 600 de lei reprezinta indemnizatia mamei care ar trebui sa suplineasca faptul ca mama, pentru a avea grija de copilul ei, nu mai poate munci. Si atunci sa-mi explice mie toti acesti oameni cum se poate descurca o mama cu 600 de lei pe luna, in conditiile in care ea are un standard de viata de 2500 sau 3000 lei sau chiar mai mult (standard care vine cu cheltuieli si posibil rate aferente).

Si mai este un lucru pe care nu il inteleg. Toti acesti opozanti sustin ca nu sunt de acord sa plateasca din banii publici (adica si ai lor) copiii unor intelectuali, dar nu sunt la fel de revoltati cand trebuie sa plateasca din aceeasi sursa copiii unor persoane care nu au muncit in viata lor (si se stie cine sunt aceia).

Citit 2283 ori de catre 824 vizitatori

E Craciun si, ca in fiecare an, incepe teroarea colindelor. Ma omoara astia (adica familia) cu zile. Vai, cum pot trai fara colinde de Craciun. Ei uite, pot trai foarte bine chiar. Mult mai bine atata timp cat timpanul meu nu este asasinat sistematic de asa-zisele colinde care ar trebui sa ne „infrumuseteze” sarbatorile.

Colinda sau bocet? N-am inteles niciodata de ce colindele noastre traditionale nu sunt altceva decat o lalaiala continua, de parca am jeli cine stie ce nenorocire. Din cate stiu eu Craciunul este prilej de sarbatoare. In toate tarile crestine oamenii se bucura de sosirea acestei sarbatori, chefuiesc, petrec, se simt bine. Cu toate ca societatea americana nu este tocmai modelul care se lauda a fi, dar, tata, cand ii asculti cantand colinde simti bucuria vietii in acele versuri si tonuri. Noi nu puteam avea niste colinde vesele, era nevoie ca toate sa sune ca un cor de bocitoare la capul unui sicriu.

Care colinde? De parca nu era suficient faptul ca ale noastre colinde cam esueaza in a reda bucuria evenimentului, (totusi s-a nascut Iisus, salvatorul omenirii) in ultimii ani asistam si la deturnarea acestora. Ascultam colinda-manea, colinda-rock, colinda-hiphop, colinda-tembela, colinda-afona, orice jeg (Arhi a avut rabdare sa incerce sa caute o colinda autentica) numai un cantec cu adevarat bun, in spiritul sarbatorilor, nu. Stefan Hrusca, cat este el de invechit, este singurul care se descurca pe aceasta nisa muzicala. Mai apar ocazional Paula Seling si Narcisa Suciu, in rest numai habarnisti si „vedete” care au impresia ca tuica si slanina cu care se imbuiba prostimea le pot ascunde lipsa de talent si voce.

Care colindatori? Extinzand, ajungem si la colindatorii pe care obisnuiesc sa ii alung de la usa. Nu pentru ca sunt urmasul lui Scrooge, ci pentru ca toti tuciuriii care imi bat la usa vin pentru bani, nu pentru a ma colinda. Si daca le dau o felie de cozonac se uita stramb la mine. Asa ca, mai bine fara…

Citit 1906 ori de catre 784 vizitatori

Incep, incet-incet, sa ma pregatesc pentru cea mai importanta meserie din viata mea: cea de tata. Asadar, daca aveti idee de unde pot sa fac rost de partituri de pian pentru melodii copilaresti, gen „Alunelul, alunelul” sau „Podul de piatra”, va rog sa imi spuneti si mie. Prefer sa imi adorm fetita cantandu-i la pian decat sa ii stimulez cosmaruri cu vocea mea.

Citit 2381 ori de catre 974 vizitatori

Nu-l agreez foarte tare pe Iliescu si, de cand am dreptul de vot, nu i-am aplicat stampila in frunte decat o singura data (atunci cand alternativa era reprezentata de Vadim). Insa zilele trecute, cand a fost „victima” celor doua atentate la integritatea onoarei sale (stiti despre ce vorbesc pentru ca intreaga presa a relatat cu lux de amanunte cele doua incidente cu oua si monede), a rostit un adevar dureros pentru presa si jurnalisti.

Incerc sa citez din memorie: „Cine este vinovat pentru acest gen de incidente… voi… presa. Pentru ca faceti un eveniment din orice rahat!” Ca orice adevar este dureros pentru cei vizati. Lucrez si eu cu presa si din fericire am sansa de a lucra numai cu jurnalisti de calitate. Insa este greu sa ignori acea parte a presei, din pacate majoritara, pentru care unicul scop este acela de a oferi circ. Nea Gheorghe ii rade mustata (cu tot cu cap) lui Nea Vasile din Cucuietii din Deal, si uite asa ne-am procopsit cu o megastire careia i se aloca zeci de minute in jurnale si pagini intregi in cotidiene. Stire care nu are nici o valoare pentru mine, cititor, nici macar pentru vecinii lui Gheorghe si Vasile. Tanti Aglaia e violata de nepotul Ghita… Cui ii pasa.

In schimb, nu vad niciodata analize serioase privind evenimente importante pentru noi. Cum ar fi criza politica prin care trecem (da, cand ai doi premieri in cinci zile, e clar ca trecem printr-o criza politica)… sau criza financiara… sau criza de valori si de mentalitate prin care trece aceasta natiune. Nu… Nu ai sa vezi niciodata astfel de materiale in presa noastra, pentru ca este mult mai usor sa te supui asa-zisei dictaturi a audientei si sa oferi doar circ… fara paine.

Poate este timpul ca presa sa se ocupe de lucrurile cu adevarat importante pentru fiecare dintre noi si sa lasam capra vecinului sa se descurce cum o sti ea mai bine.

PS: Am uitat de una dintre cele mai importante crize pe care o tot parcurgem de foarte mult timp: criza comerciala (pentru ca in Romania nu poti sa ai o relatie comerciala cu cineva, companie sau persoana fizica, prin care sa nu se incerce tepuirea clientului in vreun fel).

Citit 2101 ori de catre 781 vizitatori

Am o dilema in momentul asta. Stau si eu linistit la o masa intr-un pub, sa-i zicem Rossignol. Ma delectez cu un ceai cald si aromat de Rooibos… la sectiunea de nefumatori. Cu toate acestea, in jurul meu se fumeaza. Cand am intrat in crasma, la prima masa pe care mi-au cazut ochii, doua dudui la vreo 50 de ani imprastiau tacticoase rotocoale de fum inhalate din tigaretele pe care le tineau in mana… evident in zona de nefumatori. Trecand pe langa ele am comentat cu voce tare catre sotie: „Evident ca se fumeaza la nefumatori.” Una dintre ele, simtindu-se vizata, a stins imediat tigara. 2 minute mai tarziu amandoua au aprins un nou rand de tigari. Au plecat. Acum a sosit un cuplu tanar. 25 de ani, oameni care nu se incadreaza in categoria cocalari/smecheri. S-au asezat la masa in sectiunea de nefumatori si primul lucru pe care l-au facut au aprins o tigara. Asta in conditiile in care la fumatori sunt o multime de mese libere.

Pe bune, nu inteleg… E vreun gest modern de bravada sa fumezi in locuri amenajate pentru nefumatori sau e pur si simplu nesimtirea romaneasca de care nu suntem in stare sa mai scapam? Voi sa-mi spuneti.

Citit 1810 ori de catre 740 vizitatori

Va povesteam acum doua zile cat de rau ne descurcam in postura de eroi ai Camelotului. Ei bine, acea stire este deja veche. Ieri noapte am visat strategia care ne va duce spre victorie, astazi de dimineata i-am povestit-o sotiei, iar dupa pranz am pus-o in aplicare.

Dupa o ora si jumatate de joc, cu vietile la limita inferioara, cu fortele intunericului impresurandu-ne din toate partile, am reusit miracolul. Am pus mana pe Excalibur si am casapit armatele de picti, saxoni si alte ciudatenii care se pusesera sa asedieze Camelotul, cetatea sfanta a Cavalerilor Mesei Rotunde. Victoria a fost atat de dulce incat am savurat-o cu un kilogram de mandarine si vreo 2 litri de apa plata. Long live the glorious knights!!

Citit 3191 ori de catre 1222 vizitatori

Saptamana trecuta mi-am adaugat un nou joc la colectie: Shadows over Camelot. E un joc de familie care poate acapara intre 3-7 persoane ce vor intruchipa maretii cavaleri ai Mesei Rotunde cu rolul de a salva Camelotul de fortele intunecate ale raului, plus o invazie saxona si un raid pict.

In vacanta fiind impreuna cu sotia, ne-am incumetat sa il incercam. Pana acum dupa cateva runde serioase in care fiecare din noi a trisat jucand cu cate doi eroi in loc de unul scorul este „ceva mult” la 0 pentru joc. Adica o bucata de carton a reusit sa invinga doua minti luminate de strategi. Deci, ca eroi, suntem jalnici… Urmeaza sa vedem daca suntem buni la alte chestii.

Citit 3553 ori de catre 1221 vizitatori