Publicat in: Cotidiene
Tata, ce zi cumplita… oribila… nici un fir de par nu merita sa scoti din casa, daramite un suflet de om. In loc sa stau sa ma delectez cu albul zapezilor ca-n amintirile copilariei, admir cenusiul asta morbid plin de mal, care te murdareste din cap pana in picioare si-ti da acea stare tipica de: “Hai sictir!”
In zile ca acestea realizezi cat de mizerabil este orasul in care traim. Faci un pas afara esti plin de noroi din cap pana in picioare. Plimbi masina 200 de metri si cand cobori din ea arata de parca te-ai intors dintr-o expeditie la Vulcanii Noroiosi. Asta daca mai intrezeresti vehiculul sub pojghita de namol acumulata. E noroi peste tot: pe cizme, pe masini, in copaci, pe stergatoare, pe geamuri, pe faruri, pe cainii vaganonzi, in urechi, in ochi, pe cladiri…. parca am trai in Mudland. Si ma apuca dracii… si imi aduc aminte de prietenul meu care imi povestea cum se tavalea cu camasa alba pe jos in Singapore si ramanea imaculata. Si oftez… si imi vars naduful pe net… si ma pregatesc de o noua baie de noroi… ca deh… am uitat sa cumpar suc.
Citit 684 ori de catre 271 vizitatori
Articole similare: