Publicat in: Cotidiene
Stim cu totii ca sistemul de sanatate din Romania este la pamant. Daca ai ghinionul sa te imbolnavesti si sa ai nevoie de asistenta medicala e foarte posibil sa mori cu zile sau sa ramai cu sechele pentru tot restul vietii. Motivele pentru care s-a ajuns la aceasta situatie sunt bine-cunoscute de majoritatea dintre noi si pentru ca presa a gasit in asta un subiect senzational de dezbatut. Bineinteles ca intotdeauna s-au straduit sa prezinte numai lucrurile neplacute din cadrul sistemului medical (nu ca acestea nu ar fi reale), de la medicii spagari care te lasa sa mori pe culoarul spitalului daca nu „cotizezi”, pana la indolenta autoritatilor care uita sa plateasca cotele parte prin Casa de Asigurari de Sanatate sau sa aprovizioneze institutiile medicale cu cele necesare unui act medical profesionist si eficient.
Lia (cea cu revolta fumatorilor) are o poveste dramatica despre experienta ei in sistemul medical romanesc, cum a trecut din iad in rai purtata pe brate de medici. Daca ea a trecut de la o extrema la alta, de la un medic care a fost la un pas sa o distruga la unul care a repus-o pe picioare, eu am doar o singura experienta remarcabila (din orice unghi ai privi) legata de sistemul medical romanesc. Am fost blagoslovit de soarta si de ADN cu un organism sanatos tun, cu exceptia unor migrene si a unor masele nu prea am avut motive sa vizitez oamenii in halat alb. Exceptand copilaria, cand a trebuit sa ma lupt cu un astm bronsic, prost diagnosticat si tratat (mi se diluau dozele de vaccin) de catre medicii din Brasov.
Nu mai tin minte cum a ajuns mama mea in posesia numarului de telefon al unui medic de la Bucuresti despre care se spunea ca este specialistul numarul 1 al tarii in acest domeniu. Lucra la vremea respectiva la Institutul de Alergologie Bucuresti (mi-aduc aminte doar ca era situat undeva pe Calea Victoriei), iar numele lui este prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu. L-a sunat mama intr-o seara, a vorbit cu el, iar a doua zi dis-de-dimineata eram pe tren pentru a ajunge la Bucuresti. Dupa ce s-a uitat pe fisa medicala cu care am venit de la Brasov si mi-a mai facut si el vreo 2-3 analize, i-a spus mamei mele ca nu va fi usor, va fi si scump, dar ma poate vindeca complet de boala. De atunci, timp de 10 ani veneam la Bucuresti de 2-3 ori pe an, ne primea intotdeauna jovial si optimist, chiar si atunci cand vizita medicala se desfasura la domiciliul sau. A fost o perioada cu tratamente masive, scumpe, importate si care se gaseau numai la farmacia Ministerului Sanatatii, dar a dat rezultate. Dupa 10 ani medicul mi-a spus ca nu mai este nevoie sa mergem la control, sunt vindecat.
Astazi sunt un alt om, datorita acestui medic. De unde imi ieseau ochii ca la melc dupa ce alergam distanta dintre doi stalpi, acum pot participa la maratoane. Capacitatea mea pulmonara a explodat la propriu si nu mai are probleme in a furniza organismului oxigenul de care are nevoie. Sunt 17 ani de cand am renuntat la spray-uri, sunt 17 ani de la ultima criza astmatica serioasa si ma simt mai bine ca niciodata.
V-am spus aceasta poveste acum pentru ca vad tot mai des oameni aruncand cu noroi in medici, la gramada, uitand ca printre acestia sunt persoane care nu au uitat ce inseamna un act medical si nu precupetesc nici un efort atunci cand vine vorba de salvarea unei vieti umane.
Tot prin Lia am dat de o scrisoare publica a unui medic catre Ministrul Sanatatii. Va invit sa o cititi si poate, data viitoare, veti privi cu alti ochi medicul care va investigheaza.
Citit 3161 ori de catre 1005 vizitatori
Articole similare:
RSS pentru comentarii la acest articol. TrackBack URI
Ma bucur pentru tine, ca te-ai facut bine. Si ma bucur ca mai citesc si lucruri de bine despre medici, ca nu toata lumea e prinsa de isteria generalizarii si a linsarii profesionale.
Comentariu de migdal — 19/02/2009 @ 21:01
Îţi mulţumesc sincer pentru povestea ta. Nu pentru că m-ai nominalizat, ci pur şi simplu pentru exemplul tău personal şi subiectiv. La mai multe pentru mai mulţi!
Comentariu de LiaLia — 20/02/2009 @ 22:12