Publicat in: Cotidiene
Pe timpul anilor petrecuti in bancile scolii am fost atras de stiintele exacte (matematica, fizica). Este adevarat ca am avut si parte de doi dascali (invatatoarea si profesorul de fizica) care mi-au deschis apetitul pentru aceste materii si au stiut sa cultive atractia mea pentru cifre si concret. In schimb materiile asa zis umaniste imi dadeau de furca serios. Era un adevarat calvar sa scriu o compunere sau sa realizez un desen artistic. Ca o ironie a sortii viata m-a adus in ipostaza de a activa ani buni ca jurnalist.
Ei bine, legat de aceste doua materii am doua amintiri superbe in care am dat dovada de sclipiri de geniu (ma rog, asa imi place mie sa ma laud). Primul dintre aceste momente a avut loc in clasa a VII-a in cadrul unei ore de geometrie in spatiu. Nu mai stiu cum se deruleaza orele astazi sau cum sunt structurate manualele, dar pe vremea mea (vorbesc de parca sunt nonagenar) manualul de geometrie enunta o teorema dupa care prezenta si demonstratia sa (realizata cu niste sute sau mii de ani in urma de niste matematicieni cu adevarat geniali). Profesoarea mea de matematica avea un favorit in clasa mea, intamplator rivalul meu principal pentru coronita de sfarsit de an, ai carui parinti erau ambii profesori de matematica. Ca urmare ea pregatea separat cu el lectia de a doua zi, astfel incat la predare ea ne povestea teorema si formula, iar Victor (asa il chema) realiza la tabla demonstratia pe care o invatase pe de rost din manual. In cadrul unei astfel de lectii profesoara ne-a prezentat o noua teorema ( nu mai stiu exact care anume). Cert este ca Victor, la tabla, a plecat de la un desen relativ simplut, a ajuns la o schita foarte complexa si o demonstratie stufoasa, suficient cat sa umple de doua ori tabla. La sfarsit profesoara intreaba daca am inteles. Toti colegii raspund “da” in cor, numai eu stateam cu o privire nedumerita indreptata spre tabla.
“Este ceva ce nu ai inteles, Claudiu?” m-a intrebat profesoara. “Da,” ii raspund eu “Nu inteleg de ce era nevoie de atatea complicatii cand teorema se putea demonstra din doua miscari.” Ma intreaba cum, incerc sa ii explic din banca, nu intelege viziunea mea, asa ca ma cheama la tabla sa imi scriu demonstratia. Am refacut desenul initial si am sters toata demonstratia lui Victor. Mor de ciuda ca nu mai tin minte despre ce teorema era vorba si ce solutie am gasit pentru ca am lasat-o masca pe profesoara. Mai tin minte ca am trasat o singura perpendiculara pe prelungirea unei drepte si de acolo din doua formule mi-a iesit demonstratia. Nu va mint, profesoara a ramas blocata, nu a gasit nimic gresit in rationamentul meu, dar cu toate acestea le-a recomandat colegilor sa invete demonstratia aia stufoasa din manual. Credeti-ma, satisfactia pe care ti-o da un astfel de moment este nepretuita.
Al doilea astfel de moment l-am trait in liceu, in clasa a XI-a la o ora de fizica. De data aceasta profesoara avea obiceiul sa ne explice teoria, sa ne dea formulele, iar noi, ca tema pentru acasa, urma sa o demonstram. La una dintre aceste teoreme studiate nu-mi dadea ca rezultat formula corecta sub nici o forma. Asa ca la urmatoarea ora n-am lasat-o pe profesoara sa-si predea lectia noua pana nu imi arata unde greseam. Si m-a scos la tabla sa vada cum rationam. Mi-am scris demonstratia pe tabla, ajung la acelasi rezultat diferit de formula care trebuia sa imi dea, dupa care ma intorc spre profesoara. Si o vad cum a ramas masca. Pentru ca de douazeci de ani preda teorema aceea, a facut de mii de ori demonstratia aceea, insa niciodata nu explorase ideea pe care am mers eu. Si care avea la baza un rationament perfect logic, folosisem corect formulele si totusi nu obtineam rezultatul firesc. In liceu aveam cate doua ore ale aceleiasi materii legate, iar in ziua aceea am stat la tabla eu si cu profesoara de fizica doua ore in continuu pentru a gasi eroarea din demonstratia mea. Si nu am reusit. Daca la problema de geometrie de mai sus sunt convins ca am facut bine, in cazul acesta stiu ca undeva am gresit ceva, dar nici in ziua de astazi nu am aflat ce. Intre timp am uitat si despre ce formula era vorba (cred ca incep sa ma ramolesc).
Voi ati avut astfel de sclipiri de geniu? Astept sa mi le impartasiti…
Citit 2588 ori de catre 637 vizitatori