Publicat in: Cotidiene
Inca dinainte de a deveni tata am incercat, atat cat m-au tinut puterile masculine, sa ma documentez asupra acestei noi “meserii”. Si mi-am insusit astfel tot soiul de teorii, concepte si practici cu ajutorul carora, vezi Doamne, sa cresti si sa educi un copil in cea mai potrivita maniera. Adica fara sa il chinui, dar sa obtii totusi o creatura civilizata si desteapta.
Am citit “Mama si Copilul” (biblia parintilor) din scoarta in scoarta si stiu deja pe de rost, cand trebuie sa se declanseze fiecare etapa de dezvoltare din viata gandacelului nostru, precum si ce ar trebui sa facem noi, astia batranii, pentru a-i arata calea cea dreapta. Stiu cum sa disciplinez un copil si sa ii organizez ziua fara ca acest lucru sa ii pricinuiasca vreun neajuns. Stiu cum sa il determin sa manance regulat la ore fixe, stiu cum sa ii programez somnul de zi si cel de noapte. Stiu cum sa o pacalesc pentru a-si lua “cu placere” medicamentele cand o loveste vreo raceala. Stiu ce va trebui sa fac atunci cand va veni si ziua in care sa uite de scutece si sa se obisnuiasca cu olita.
Mai presus de orice, sunt convins, ca stiu ce valori sa ii implementez in creierasul ei astfel incat, la un moment dat, sa se transforme (ca un fluturas) intr-un adult exceptional.
Si eram convins ca fac o treaba buna… pana cand am primit prin “posta” poza de mai jos.
Citit 5681 ori de catre 1188 vizitatori
Articole similare: