Publicat in: Cotidiene
Povesteam deunazi unui amic mai vechi o intamplare cu si despre un ospatar “descurcaret”. El, ca sa nu ramana mai prejos, mi-a impartasit una oarecum asemanatoare auzita de la un amic, al unei cunostinte care era ruda cu sotia (ma rog…. stiti cum circula astfel de povestioare din gura in gura) cuiva care lucra pe un post de gen sef de sala in restaurant.
Ca in orice carciumioara mai rasarita si aceasta isi avea clientii ei fideli, ce veneau zi de zi sa consume o ciorbita, o bere… ceva. Unul dintre acestia, desi continua sa vina regulat sa manance acolo, la un moment dat a incetat brusc sa mai lase bacsis chelnerilor care il serveau. Atunci cand seful de sala de care aminteam mai sus a sesizat acest aspect a crezut initial ca n-are omul maruntis atunci la el sau si-a calculat gresit banii si nu mai avea de unde sa lase. Insa cand a inceput sa inteleaga ca omul nu mai lasa niciodata bacsis i s-au aprins niste beculete, cum ca ceva nu ar fi in regula.
Asa ca si-a luat inima in dinti si s-a dus sa il intrebe daca este totul in regula si daca este nemultumit de ceva. Omul s-a uitat la el, i-a zambit si a spus: “Da, este in regula. Cu exceptia acelui ospatar pe care l-am vazut purtandu-se urat cu un alt client acum ceva timp.”
Rezultatul? Un chelner concediat si un bacsis care a revenit.
Citit 2488 ori de catre 603 vizitatori
Articole similare: