Publicat in: Cotidiene
Nu mai este mult pana cand se implineste exact un an de cand toceam cimentul culoarelor maternitatii asteptand acel scancet care-mi semnala ca viata mea se va schimba ireversibil. Nici nu imi dau seama cand a trecut atat de mult timp. Parca ieri de abia era in stare sa isi tina ochii deschisi, iar astazi are deja patru dintisori si mai bine de trei saptamani de cand merge singurica pe propriile picioruse. Turuie intruna pe limba ei si ne asteptam ca in orice moment sa ne surprinda cu cuvinte rostite clar si cu directie. Este de departe cel mai frumos lucru din viata noastra, chiar si in momentele in care imi muta tot continutul bibliotecii in mijlocul camerei sau noaptea cand refuza sa se culce si boceste de scoala si mortii. Orice mic “incovenient” dispare insa cand deschizi usa, venind obosit de la serviciu, si vezi asa ceva.
Citit 4458 ori de catre 1267 vizitatori
Articole similare: