Cu ocazia implinirii varstei de 1 anisor, micuta noastra a fost ingropata sub cadourile primite. Dintre acestea, mare succes au avut niste seturi de carticele de carton (se gasesc in orice hypermarket) cu animalute de tot soiul, cifre si litere. De cand le-a primit si pana acum nu trece zi in care sa nu le parcurga fascinata de cateva ori si chiar stie deja care e calutul, vacuta sau cocosul. Si uite asa mi-am adus aminte de multitudinea de pachete de carti de joc ale copilariei mele. » Continuare

Citit 5895 ori de catre 946 vizitatori

Mai tineti minte acest articol publicat de mine aici pe blog? Imi puneam acolo intrebarea daca merita sa mai speri intr-o schimbare pozitiva a mentalitatii oamenilor care populeaza teritoriul dintre granitele Romaniei. Atunci eram destul de dezamagit pentru ca tocmai intalnisem in Carrefour unul dintre acele specimene care te fac sa-ti iei campii. Astazi insa, culmea – tocmai in acelasi magazin Carrefour, am dat nas in nas cu politetea si bunul simt. » Continuare

Citit 5537 ori de catre 901 vizitatori

Astazi la 21:45 m-am asezat pe canapea cu o bere langa mine, un pix si o foaie de notite pentru ca voiam sa realizez o cronica a meciului Unirii Urziceni din Liga Campionilor (indiferent de rezultat). Seara superba avuta de cei 11 jucatori romani inseamna ca prima mea tentativa de cronica sportiva sa concureze cu multe alte materiale publicate in aceasta seara. Pentru ca asa-i in fotbal, la victorie ne laudam cu totii. » Continuare

Citit 3945 ori de catre 784 vizitatori

Sunt convins ca ati experimentat si voi, pe rand, acel sentiment frustrant al zilelor de toamna in care vantul bate cu putere si, parca pentru a-ti face in ciuda, aduna toate mizeria de pe strada pentru a o depozita in urechile, narile, gura, ochii tai si orice alta cavitate expusa ai avea.

Ei bine, astazi am experimentat sentimentul opus. Mergeam pe trotuar, iar in fata mea la vreo 10 metri, actiona o pala de vant  (dinspre blocuri spre strada) care matura toate frunzele moarte de pe caldaram. Cu fiecare pas al meu, vantul se muta mai in fata, pastrand constanta distanta dintre mine si zona sa de actiune. Parca o mana nevazuta manuia o matura magica cu scopul de a-mi curata calea de orice umbra de praf sau mizeria care mi-ar putea perturba plimbarea. A fost un moment feeric cum rar vezi in viata.

PS: va trebui sa imi formez reflexul de a folosi camerea aia foto de pe telefon si sa imortalizez astfel de momente.

PS2: inainte sa imi sariti in cap ca e mijlocul lui decembrie si, implicit, e iarna, uitati-va afara pe fereastra. E totusi toamna .

Citit 1354 ori de catre 593 vizitatori