Dintre acestea cel mai mult mi-a placut acel set cu animale de pe diverse continente. Daca nu ma insel, setul se numea char “Animale”. Tin minte ca mi-au placut atat de mult, incat le foloseam si pe la 12-13 ani sa joc “razboi” cu baietii vecinilor la scara blocului.

Din pacate nu le-am mai vazut pe nicaieri, iar pachetul meu de carti este de mult pierdut. Am inceput sa le caut pe net si astfel am gasit printre altele acest blog unde puteti redescoperi (prin imagini si filme) o multime dintre micile noastre placeri ale copilariei; de la timbre la desenele animate.

Prin urmare, daca are cineva un astfel de pachet de carti (cel cu animale) si este dispus sa scape de el, il pot ajuta.

Multumesc.

Citit 7728 ori de catre 1597 vizitatori

Stateam la rand la casa, ca tot omul. In fata mea se aflau doua persoane, un barbat si o femeie, ambii cu cosuri d-alea mari pline. Eu doar cu un suc si niste covrigei (da, mai, rontaiala de birou). La un moment dat femeia se intoarce si, vazand ca am putina “marfa” la socoteala, spre surprinderea mea, ma pofteste in fata ei la rand. Barbatul se intoarce in acel moment si, desi ii venise randul, ma roaga sa il sar si pe el pentru a intra eu la casa. Desi initial am refuzat aceasta oferta generoasa, ambii au insistat asa ca am scapat probabil cu 15-20 de minute mai repede din magazin.

Mii de plecaciuni doamna, domnule… pentru ca ati dovedit in aceasta seara ca speranta continua sa traiasca in Romania.

Citit 7271 ori de catre 1561 vizitatori

Unirea Urziceni a plecat in Scotia cu un avantaj deosebit de important: Dan Petrescu. Antrenorul echipei din Baragan a jucat multi ani in Premier League (la Chelsea si Bradford) si cunoaste foarte bine stilul de joc britanic. Pe deasupra scotienii, chiar daca se incadreaza in aceeasi cultura fotbalistica ce a dat nastere legendelor Liverpool sau Manchaster United, nu este nici pe departe acel adversar imposibil pe care il vad “continentalii” in echipele britanice. Declaratiile optimiste ale lui Dan Petrescu, inainte de meci, aveau suficienta acoperire, iar un rezultat bun al echipei din Urziceni nu era ceva de neobtinut. De cealalta parte Glasgow Rangers nici nu auzisera pana acum de echipa romana asa ca, probabil, elementul surpriza a functionat in mod clar in favoarea romanilor.

Cu toate acestea meciul nu a inceput deloc bine. Era minutul doi cand, la un corner executat de Rothen, Mendes prinde un sut norocos deviat de un fundas roman. Iar scorul devenea 1-0 in timp ce Daniel Tudor ne arata de ce este doar rezerva lui Arlauskas (gol clar de portar). Cosmarul meciului cu Stuttgart parea sa se repete. Golul a picat din corner, inainte ca cei doi comentatori ai meciului sa apuce sa enunte deja binecunoscutul stereotip: “Cornerele pentru britanici sunt ca jumatate de penalty.”

Numai ca jucatorii romani nu s-au pierdut cu firea, si-au vazut de treaba si (incet-incet) au pus stapanire pe mijlocul terenului. Glasgow a mai contat in atac prin cateva tentative firave, cea mai clara dintre acestea derulandu-se in minutul 10 cand Miller a ratat de putin tinta, dupa care romanii si-au impus jocul. Dan Petrescu face o mutare inspirata, inlocuindu-l in minutul 20 pe Nicu cu Onofras, in acelasi timp trecand de la un 352 (cu care ialomitenii nu prea erau obisnuiti) la un 442 clasic. Imediat au aparut si ocaziile romanilor, Balan luftand incredibil din 12 metri singur-singurel la o faza prelungita de atac a romanilor in minutul 21.

Asa cum era firesc, a sosit si egalarea, in minutul 33, la o faza superba reusita de jucatorii romani. Tibi Balan (pe care s-au luptat sa il aduca de la Sportul Studentesc) il gaseste pe Brandan in careu cu o pasa extraordinara, iar centrarea acestuia este reluata din 6 metri in poarta goala de catre Bilasco.

Bucuria parea sa fie de scurta durata, pentru ca nici nu se stinsesera artificiile golului roman si Bruno Fernandes pune mana pe minge in careu oferind un penalty nesperat scotienilor. A fost momentul in care Daniel Tudor a avut acea sclipire de orgoliu necesara pentru a-si repara greseala de la golul primit. Apara executia slaba a lui Davis, iar Unirea Urziceni trece cu bine peste cel mai greu moment al meciului.

Din acest moment pana la finalul primei reprize, scotienii nici macar nu au mai existat pe teren. Sarjele lui Brandan pe stanga si ale lui Varga pe dreapta au facut ravagii in apararea in apararea scotienilor. Din pacate insa, naivitatea jucatorilor romani ramane evidenta, acestia ratand ocazii foarte bune de a finaliza cu sut periculos multe dintre aceste situatii favorabile create. Alaturi de Brandan si Varga, in prima repriza s-a mai evidentiat Bilasco, care pare sa se simta din ce in ce mai bine in postura de pivot, castigand tot mai multe mingi in atac. Pe de alta parte Apostol a parut sa nu se poate integra in mecanismul de joc, el fiind de departe jucatorul cu cele mai multe gafe (in special pase simple gresite) din prima repriza.

Repriza a doua a fost inceputa in forta de catre echipa romana care, la doar 3 minute de la reluare, are o prima ocazie imensa la sutul lui Bilasco din afara careului scos cu greu de la vinclu de catre portarul advers. Din pacate pentru McGregor efortul sau doar a amanat dezastrul, deoarece la cornerul urmator Apostol centreaza bine in careu, pe jos, Bruno Fernandes pune un calcai norocos care trimite mingea in plasa, dupa ce sterge si bara din dreapta a portarului scotian. Era 2-1 in minutul 49 si minunea de la Roma parea din nou realizabila.

Scotienii nu au mai apucat sa se trezeasca din soc iar 10 minute mai tarziu Unirea Urziceni mai aplica un upercut decisiv. Tibi Balan executa excelent o lovitura libera de pe partea stanga, iar centrarea sa este reluata in propria poarta de catre McCulloch. Jucatorii scotieni sunt doborati, suporterii lor incep sa ii huiduie, romanii jubileaza, in timp ce un rezultat incredibil se prefigureaza.

La 3-1 in favoarea ei, Unirea Urziceni joaca precum o echipa mare. Tibi Balan da o pasa gresita, dupa care alearga 20 de metri pentru a prinde adversarul si a incerca sa recupereze balonul. Bilasco si Brandan sustin apararea intr-un mod cum rar vezi intr-o echipa romaneasca, fara a lasa senzatia ca ne-am retras cu toti cei 11 jucatori in propriul careu. Bruno Fernandes este de-a dreptul imperial, deposedand orice jucator advers apare in raza sa de actiune, iar Apostol pare sa fi redevenit jucatorul exemplar si muncitor din returul campionatului trecut. Varga face si el o cursa de 50 de metri pentru a deposeda un mijlocas advers, iar cu o astfel de daruire si ambitie era deja evident ca Urziceniul nu are cum sa piarda acest meci.

Unirea face un meci mare, iar acest lucru este punctat de al patrulea gol reusit de Brandan in urma unei lovituri libere indirecte de la marginea careului de 16 metri. Era minutul 65 si nici cei mai impatimiti fani scotieni nu mai sperau in vreo minunte. Cu toate acestea scotienii au o scurta perioada cu tresariri de orgoliu la loviturile de cap ale lui Miller (min. 70) si Lafferty (min. 71, 78) dupa care acestea se sting.

Finalul de meci prinde Unirea Urziceni in atac si numai naivitatea cu care Balan si Varga au ratat doua contra-atacuri extraordinare a facut ca scorul sa nu transforme meciul intr-o tragedie de proportie pentru Glasgow.

Pot sa spun ca ma consider privilegiat ca am avut posibilitatea sa urmaresc acest meci. Nu am mai vazut o echipa romaneasca jucand intr-o maniera atat de ferma, darza si ambitioasa de pe vremea perioadei de glorie a Stelei din anii ‘80. Sper sa continue aceasta serie de meciuri formidabile pentru ca, devine din ce in ce mai clar, echipa de furnicute muncitoare a lui Dan Petrescu are sansa mari sa creeze surpriza sezonului in Champions League.

Citit 5312 ori de catre 1160 vizitatori

Ei bine, astazi am experimentat sentimentul opus. Mergeam pe trotuar, iar in fata mea la vreo 10 metri, actiona o pala de vant  (dinspre blocuri spre strada) care matura toate frunzele moarte de pe caldaram. Cu fiecare pas al meu, vantul se muta mai in fata, pastrand constanta distanta dintre mine si zona sa de actiune. Parca o mana nevazuta manuia o matura magica cu scopul de a-mi curata calea de orice umbra de praf sau mizeria care mi-ar putea perturba plimbarea. A fost un moment feeric cum rar vezi in viata.

PS: va trebui sa imi formez reflexul de a folosi camerea aia foto de pe telefon si sa imortalizez astfel de momente.

PS2: inainte sa imi sariti in cap ca e mijlocul lui decembrie si, implicit, e iarna, uitati-va afara pe fereastra. E totusi toamna .

Citit 2015 ori de catre 781 vizitatori