Majoritatea redactorilor de la XPC s-au regrupat insa si au pornit din nou la drum sub obladuirea lui Dorian pe site-ul IT Files. Multa bafta baieti!

PS: un alt proiect gaming, foarte drag mie si prin prisma faptului ca am pus umarul la cladirea lui, a intrat la randul sau in “conservare”.

Citit 2779 ori de catre 525 vizitatori

I always stated this as “Never give the player a choice between feeling bored and feeling stupid.”

Nu este a mea, am gasit-o intr-un comentariu aici, dar consider ca este una dintre regulile de aur ale Game Design-ului.

Citit 2742 ori de catre 698 vizitatori

Buuuun. Nu fugiti inca, pentru ca nu am de gand sa va plictisesc cu povestile mele de arme si cum marasaluiau victorioase armatele mele peste ruinele diverselor civilizatii medievale. Sunt curios in acest moment cati dintre voi s-au gandit: “Mai, da’ obsedat mai este omul asta de acest joc”. Pentru ca, atunci cand un om povesteste cu pasiune si ardoare despre pasiunea sa pentru jocuri video sau PC, cel putin in lumea apuseana, devine foarte rapid suspect de “dependenta de jocuri”.

Tot mai multe voci se ridica in Occident impotriva producatorilor de jocuri, acuzandu-i ca lanseaza pe piata niste produse care distrug viitorul generatiilor tinere prin “mentinerea lor captiva intr-un univers virtual” sau “furandu-le timpul liber”. Desi dependenta de jocuri nu este, inca, recunoscuta ca o boala, nu inseamna ca nu este un subiect tratat cu seriozitate. In Statele Unite s-a propus deja ca din 2012 sa fie recunoscuta ca boala si sa fie tratata in consecinta, in timp ce langa Amsterdam functioneaza de ani buni o clinica speciala pentru cei care se considera afectati psihic si fizic de aceasta “dependenta” specifica mileniului nostru.

In Romania, fenomenul prinde amploare, dar este deocamdata tratat cu foarte multa superficialitate. S-a facut la un moment dat ceva tam-tam pe seama unui “caz” depistat la Iasi si cam asta a fost tot. Tinerii romani se joaca nestingheriti ore in sir, in timp ce parintii isi vad linistiti de treburile cotidiene.

Personal sunt de parere ca jocurile video si PC chiar daca sunt captivante (mult mai mult decat un film sau un album muzical) nu s-a ajuns pana acolo incat sa creeze dependenta. Evident ca exista persoane in toata lumea care au luat jocurile mai in serios decat era cazul, uneori ajungandu-se la tragedii, dar, repet, nu sunt deloc convins ca poti ajunge in starea in care sa nu te poti lipsi de jocuri (sa intri in sevraj sau chiar mai rau). Acest lucru nu inseamna ca excesul de jocuri nu poate dauna. Ca orice alt exces de altfel. Atunci cand petreci prea multe ore in compania calculatorului si a jocurilor apar o serie de dereglari fizice si psihice in urma carora persoana respectiva sa aiba de suferit.

In concluzie, creeaza jocurile dependenta sau nu? Sunt producatorii de jocuri constienti de lucrurile pe care le creeaza?  Ce facem daca ne dam seama intr-o zi ca avem un copil care se joaca prea mult pe calculator?

Iata cateva intrebari la care intentionez sa ofer cateva raspunsuri pe acest blog in perioada urmatoare, daca aveti rabdare sa stati prin preajma.

Citit 3023 ori de catre 761 vizitatori

Probabil ca ati observat ca in ultima luna nu am mai publicat aproape nimic pe acest blog. Unul dintre motive este Football Manager. Imediat ce ma intorceam de la birou, ma straduiam sa imi termin cat mai repede obligatiile familiale pentru ca apoi sa ma scufund in aceasta lume virtuala plina de emotii si frustrari. Spre disperarea sotiei.

Pentru ca nu mai avea nici un farmec jocul doar asa, cum mi l-au propus producatorii lui, am inceput sa ma distrez cu editorul lui. Si uite asa FC Brasov, echipa orasului meu natal, a devenit CSU Brasov, echipa de baschet in care a evoluat in tineretile sale si subsemnatul. Bineinteles ca aceasta noua echipa este plina de pusti de 16 ani cu potential maxim, toti fosti colegi de echipa. Evident ca m-am inclus si pe mine.

In aceast moment echipa arata astfel (am incercat fiecarui fost coleg sa ii atribui rolul pentru care calitatile sale fizice si sportive reale l-ar fi recomandat in ipotetica situatie ca ar fi jucat fotbal in loc de baschet).

Portar – Octavian Morariu

Era pustiul teribilist al echipei de baschet, dar si cel mai inalt in acelasi timp. De altfel inaltimea l-a si ajutat sa cocheteze la un moment dat cu nationala de baschet si sa ajunga sa joace in campionatul universitar din SUA. Avea un fizic remarcabil si era de departe unul dintre cei mai puternici jucatori din echipa, la aceasta calitate adaugandu-se si faptul ca sarea al naibii de bine si de sus. In schimb era de o lene incredibila, un singur alt jucator din echipa reusind sa il depaseasca la acest capitol. Si nici tehnicitatea nu era un capitol la care sa exceleze.

Fundas stanga – Marius Lazarescu

A venit la noi de la un club scolar de baschet din Bucuresti. Unul din multele care purtau titulatura CSS si ceva. Era un tip zdravan, dintr-o bucata, foarte iute si agil pentru configuratia sa fizica. In schimb era si deosebite de egoist, preferand de multe ori sa ia actiunile pe cont propriu chiar si in situatiile in care colegi de-ai lui se aflau intr-o situatie tactica mai buna. Iar acest lucru cumulat cu lipsa lui de creativitate ducea de multe ori la “infundarea” optiunile ofensive ale echipei. In rest era muncitor si bataios.

Fundas dreapta – Alin Guta

Din cate stiu eu nu are nici o legatura cu vestitul manelist Guta, in afara de acelasi nume. Originar din Giurgiu, a venit la noi de la CSU Galati. Desi profilul sau real l-ar fi recomandat mai degraba pentru un post de mijlocas dreapta (fiind mult mai ofensiv decat lasa sa inteleaga alegerea mea), pe acel post am preferat un alt coleg. Alin era playboy-ul echipei, dar in ciuda acestui atribut, era un jucator de echipa, generos, care spre deosebire de Marius, pasa uneori exagerat de mult. Batea mingea destul de bine, insa ceea ce l-a tras pe el in jos a fost lipsa de constanta evolutiilor, imbinand meciuri memorabile cu unele jalnice.

Fundas central – Orishadare Toyin

Unul dintre putinii straini care au evoluat in echipa pana la retragerea mea. Era de origine nigerian si a jucat mult timp la Farul Constanta, de unde a si venit la Brasov. Construit pe tiparul atletic al negrilor, era un tip foarte puternic, foarte agil si cu o saritura de-ti taia respiratia. Este singurul om din campionatul romanesc caruia i-am vazut adidasii la nivelul fetei mele. Pe de alta parte era o de o lene incredibila (el il depasea pe Octav la acest capitol). N-ar fi alergat nici picurat cu ceara.

Fundas central – Iura Goshkov

Al doilea strain al echipei, venea din Ukraina. Casatorit cu o moldoveanca de peste Prut, vorbea romana uneori mai bine decat unii dintre noi. A fost unul dintre cei mai batrani jucatori ai echipei, cu foarte multa experienta, ceea ce se simtea la finalizare (avea o mana incredibila) si prin modul in care putea citi jocul adversarului. In schimb varsta incepuse sa-si spuna deja cuvantul asupra abilitatilor sale fizice (in special viteza si reflexele), iar pozitia de pivot nu l-a ajutat sa-si dezvolte prea mult creativitatea.

Mijlocas defensiv – Dan Calancea

Constantean, pripasit pe la Brasov de cand era junior, Dan si-a infipt bine radacinile la poalele Tampei (are si cateva afaceri prospere in oras). Cand am ajuns eu la echipa inca mai juca, dupa un an insa retragandu-se pe postul de antrenor. In perioada in care juca impresiona prin capacitatea sa de efort si ambitia cu care se antrena. Pe de alta parte statura foarte scazuta nu il ajuta deloc in duelurile aeriene.

Mijlocas ofensiv – Gabriel Calancea

Fratele mezin al lui Dan si conducatorul de joc al echipei. Mi-l aduc aminte in special pentru temperamentul sau incredibil de vulcanic. La meciuri intra parca intr-o transa in 10 secunde de la primul fluier al arbitrului. O transa in care se enerva, injura, tipa, facea ca toti dracii… impotriva tuturor. Pe de alta parte era unul dintre cei mai tehnici jucatori ai nostri, cu un foarte bun simt al jocului si o pasa decisiva ucigatoare.

Extrema dreapta – Gheorghe Horopciuc

Pentru prieteni si colegi, Gelu. De altfel ura sa i se spuna Gheorghe. Era una dintre tinerele sperante ale baschetului brasovean, sincer nu stiu daca a si confirmat dupa plecarea mea. Era ambitios, cu o constitutie fizica foarte buna (pentru inaltimea lui sarea incredibil de bine), era cel mai scund jucator din echipa noastra capabil sa dea un slam dunk (si o facea mai usor decat oameni mai inalti decat el). Slabiciunea sa principala era lipsa de concentrare si faptul ca se pierdea usor in momentele cheie ale meciurilor.

Extrema stanga – Mimel Matasaru

Unul dintre veteranii echipei, constantean, sosit la Brasov in juniorat odata cu fratii Calancea. A fost, din punctul meu de vedere, cel mai bun jucator al echipei in perioada aceea. Foarte tehnic, foarte ambitios si cu o mana de trei puncte criminala, a reusit de nenumarate ori sa ne castige meciuri aproape de unul singur. Si a mai avut o calitate deosebita. A fost singurul dintre cei batrani care avea rabdarea sa stea cu noi, juniorii, individual si sa ne explice ce gresim si cum sa ne corectam stilul de joc.

Atacant – Mihai Gavrila

Muntele nostru. Era un pusti incredibil de masiv, de ziceai ca a carat pietre de moara cu spatele toate viata. Avea o forta colosala de care era si constient, motiv pentru care se baga fara nici o frica la “bataie” in gramada. Pe de alta parte cam asta era tot ce stia sa faca, punea capul in pamant si se ducea ca berbecul spre cos, sperand sa reuseasca sa ii dea pe toti la o parte din drumul lui.

Mijlocas ofensiv – Ioan Asztalos

… sau Jean. Este un om cu o poveste de viata incredibila, demna de un scenariu de film. In ciuda greutatilor prin care a trecut, a reusit sa se ridice de fiecare data si sa-si croiasca un drum in viata. Cred ca a fost cel mai ambitios om pe care l-am cunoscut vreodata, iar acest lucru se reflecta in stiulul sau de joc. Se batea pentru orice minge, musca din adversar daca era nevoie si avea o rezistenta la efort incredibila. Primise porecla de “Robocop”, nu datorita rezistentei sale, ci datorita faptului ca avea niste miscar bruste si dezordonate.

Mijlocas ofensiv – Leonard Stanciu

Pe Leo mi-l aduc aminte ca fiind unul dintre specialistii nostri de contra-atac (al doilea eram eu). Instinctul sau primar era sa fuga in fata la prima senzatie ca am recuperat mingea. Viteza sa il ajuta de multe ori sa ajunga sub cosul adversarilor inainte ca acestia sa isi dea seama ca au pierdut mingea. Cu toate astea nu juca foarte des si nici nu aparea printre marcatori, lucru ce se datora si incredibilei usurinte cu care rata din pozitii ideale.

Asta este echipa. Am incercat fiecaruia dintre ei sa ii emulez in joc caractersticile fizice si mentale reale, iar acolo unde nu eram sigur am lasat jocul sa estimeze el niste valori. Toti sunt pusti de 16 ani cu potential maxim de vedeta. La final a iesit o echipa brasoveana in care cel mai scump jucator este Leo (evaluat la 2,5 milioane euro), cel mai valoros jucator a fost desemnat Jean, cel mai ieftin (doar 150.000 euro) si cel mai slab in acelasi timp – Marius Lazarescu.

PS: Intre timp am jucat si primul meci din campionat impotriva Rapidului, meci in care au debutat toti juniorii cu exceptia lui Gabi. Meciul a fost castigat cu 2-0 prin golurile inscrise de mine si de Mihai Gavrila (Mitza), iar cel mai bun jucator al meciului a fost desemnat Jean.

Voi reveni mai incolo cu comentarii la incheierea primului sezon.

Citit 4422 ori de catre 916 vizitatori

Sunt convins ca da si nu mai incercati sa negati.

Aproape ca mi-a dat lacrimile, pentru ca eu sunt foarte aproape de a-mi vedea acest vis cu ochii.

Dupa 10 minute in care l-am tot sunat pe Claudiu (”Da ma is in fata aicia.. cum undi? Undi mi-ai zis tu.. ah nu acolo trebuia sa fiu? Bine vin” reusesc sa nimeresc straduta blestemata pe care trebuia sa o iau. Dupa coltul cladirii vad un tip inalt venind spre mine. El trebuie sa fie. Ajunge in dreptul meu. Eu trebuie sa-mi reajustez privirea cu jumatate de metru mai sus.
“- Sss..ssalut.. Lulu
- Salut. Claudiu Hai sa mergem sus.”

Am dat noroc si l-am urmat indeaproape catre o intrare in marea cladire. Mi-a pus niste intrebari, i-am dat niste raspunsuri.. dar nu-mi aduc aminte ce.. eram prea buimacit sa-mi dau seama.

Materialele complete, ma rog, cat s-a publicat pana acum se pot gasi aici.

Citit 2716 ori de catre 813 vizitatori

Mutarea mea in Bucuresti a insemnat despartirea de LEVEL (un capitol important din viata mea), dar nu iesirea din domeniul jurnalismului gaming. Acest lucru s-a petrecut in urma cu un an si jumatate cand am lasat ArenaTV pentru o provocare noua in domeniul comunicarii si PR-ului. Dorul de gaming insa nu mi-a dat pace si, in urma unei provocari nu prea fericite aparute la birou, am accelerat si finalizat lucrarile la unul dintre cele mai ambitioase proiecte personale: Games Arena. Daca sunteti pasionati de acest domeniu si daca vreti sa fiti la curent cu noutatile va astept cu stiri proaspete in fiecare zi. Iar o data pe saptamana ne vom si intalni prin intermediul emisiunii dedicate acestui subiect.

Pe langa aceasta am demarat si o campanie care sper sa prinda la adolescentii si tinerii din Romania. Bazandu-ma pe experienta acumulata in peste 10 ani de jurnalism gaming o sa ii invat pe doritori cum se produce o revista de jocuri (in format pdf) gata de tipar de la A la Z. Deci, urati-mi succes si nu uitati sa ma vizitati din cand in cand si pe Games Arena.

Citit 3305 ori de catre 1074 vizitatori

Draga mea consoarta nu a inteles nici astazi ce ma tine captiv in acest joc ore si ore in sir. Probabil ca nu va intelege niciodata, chiar daca citeste acest material. Poate ca nici eu nu inteleg cu adevarat cum si ce anume din mecanismele acestui joc m-au captiva intr-atat incat sa nu mai reusesc sa ma desprind de el cu orele. Cert este ca Medieval II: Total War este locul in care pot sa redevin copil, sa cred ca imi controlez destinul, ca lumea se afla la varful sabiei mele si doar milostenia mea le permite celorlalti sa traiasca pe acest pamant. Este locul in care ma relaxez, uit de griji, de munca, de sefi si responsabilitati profesionale. Este locul in care detin puterea absoluta, iar daca ceva nu merge conform planului pot oricand sa reincarc o salvare mai veche.

Voi aveti un joc de acest gen, care sa va rupa de realitate si va reincarce cu energie, sa va redea increderea in sine?

Citit 3478 ori de catre 1105 vizitatori

Dupa o ora si jumatate de joc, cu vietile la limita inferioara, cu fortele intunericului impresurandu-ne din toate partile, am reusit miracolul. Am pus mana pe Excalibur si am casapit armatele de picti, saxoni si alte ciudatenii care se pusesera sa asedieze Camelotul, cetatea sfanta a Cavalerilor Mesei Rotunde. Victoria a fost atat de dulce incat am savurat-o cu un kilogram de mandarine si vreo 2 litri de apa plata. Long live the glorious knights!!

Citit 2186 ori de catre 887 vizitatori

In vacanta fiind impreuna cu sotia, ne-am incumetat sa il incercam. Pana acum dupa cateva runde serioase in care fiecare din noi a trisat jucand cu cate doi eroi in loc de unul scorul este „ceva mult” la 0 pentru joc. Adica o bucata de carton a reusit sa invinga doua minti luminate de strategi. Deci, ca eroi, suntem jalnici… Urmeaza sa vedem daca suntem buni la alte chestii.

Citit 2512 ori de catre 893 vizitatori

Pentru ca a venit si un articol in Daily Business din care aflam cateva din intentiile si obiectivele lui Antonio legate de acest proiect. Si acum incep sa apara semnele de intrebare, chiar daca Antonio sustine ca acest proiect are in spate un plan bine pus la punct.

“Noi nu ne propunem sa combatem pirateria si nici sa atacam segmentul de retail, mai degraba militam pentru deschiderea unui nou segment de business in ceea ce priveste distributia de continut digital.”

Asta suna precum declaratia unui maratonist care, lansat in cursa, sustine ca el nu e in competitie cu ceilalti concurenti si ca alearga de unul singur. Corect, este dreptul tau sa consideri ca alergi de unul singur, dar asta nu ii va impiedica pe ceilalti sa continue cursa, sa te depaseasca si sa te lase ultimul la linia de sosire (si nici nu este vreo garantie ca vei ajunge pana acolo).

“Publicul tinta al myGod.ro nu este format din jucatori impatimiti.”

Ideea nu este rea, dar nici fezabila in Romania. (rabdare, o sa explic cateva randuri mai incolo).

“Omul de afaceri Antonio Eram a lansat myGod.ro, primul serviciu exclusiv online ce functioneaza avand la baza modelul Games on Demand, pentru care estimeaza pana la sfarsitul anului viitor circa 20.000 de utilizatori platitori lunar.”

Chiar daca curba de crestere a numarului de utilizatori are la baza o progresie aritmetica, de dragul estimarilor am sa folosesc o medie aritmetica. Pornind de la 0, 20.000 de utilizatori in 12 luni, inseamna (la modul simplist) cam 1700 de utilizatori noi in fiecare luna. Sincer mi se pare un obiectiv imposibil in Romania anului 2009, avand in vedere si “concurenta” pe care Antonio prefera sa o ignore.

Am vizitat site-ul si acolo am gasit destul de putine jocuri (evident acest lucru nu constituie o problema, alte jocuri pot fi introduse in timp), dar toate jocurile prezente sunt fie depasite (ca timp), fie de o calitate slaba (ca experienta). In loc sa imi lase senzatia unui loc din care pot lua ceva ce imi doresc intr-un mod mai avantajos pentru mine, am avut senzatia ca intru intr-un anticariat uitat de lume unde printre o multime de kitch-uri ai sansa (cu multa rabdare) sa gasesti vreun giuvaier uitat de lume.

Ce vreau sa spun este ca acest proiect nu aduce/contine acel plus-valoare care sa ma determine (pe  mine, gamer ocazional) sa devin utilizator platitor al acestui proiect.

1. Pirateria din Romania pe segmentul de jocuri are un nivel deosebit de ridicat. Un torrent sau un DC++ iti poate aduce oricand pe tava, GRATIS, orice joc, uneori chiar inainte de lansarea sa oficiala. Si vorbesc de super-jocuri cu tehnologii moderne, spre deosebire de oferta prafuita de pe myGOD.ro. Orice gamer ocazional are printre cunostinte cel putin un gamer inrait care ii poate procura jocuri usurele de ultima generatie.

2. Pretul. Intr-adevar, 10 euro nu reprezinta o suma mare, mai ales ca te poti alege cu mai multe jocuri de banii astia. Dar, in continuare romanul poate face rost de orice joc GRATIS, in plus magazine precum Diverta sau Media Galaxy au la oferta jocuri de aceeasi generatie cu myGOD.ro la preturi de 7, 8, 10 euro. Iar un jucator ocazional este mult mai usor de prins acolo decat pe un site, deoarece merge la cumparaturi si, printre altele, arunca in geanta si un joc pentru acasa. Practic este mult mai comod asa, decat sa caute pe un site dedicat. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca ramane cu jocul pentru totdeauna si nu depinde de un abonament lunar pentru a-l putea reinstala si juca oricand ar dori acest lucru.

3. Steam. Desi Antonio nu aminteste nimic de el, acest sistem de distributie digitala de jocuri are foarte multi abonati romani. Si de aici pentru 10 dolari momentan (10 euro de anul viitor) poti sa iei prin aceeasi metoda jocuri mult mai noi si mai interesante decat ofera myGOD.ro.

Deci, repet, daca myGOD.ro vrea sa aiba vreo sansa in Romania trebuie neaparat sa aduca valoare, ceva in plus, ceva extra pentru a determina romanul sa plateasca acel 10 euro lunar. Afirmatiile mele se bazeaza pe experienta mea de 18 ani ca gamer si 10 ani in industrie.

Citit 2077 ori de catre 861 vizitatori