Din ce in ce mai multi dintre noi, indiferent de varsta, orientare sexuala sau politica, culoare a pielii sau orice alt element de diferentiere, par sa se afirme peste hotare. Oameni de conditie modesta sau intelectuali, toti fug peste granita pentru a-si procura acea sansa infima prin care sa-si croiasca un drum in viata, un drum care sa nu fie presarat la fiecare pas cu tot soiul de obstacole idioate.

Aceasta emigrare a valorilor are la baza doua aspecte simple:

1. Ignorarea. Atat de catre noi toti cat si de catre stat (prin toti reprezentantii lui). Sportivii nostri se antreneaza prin alte tari si ajung prin a reprezenta alte natiuni. Artistii se desavarsesc cu sprijin financiar de la straini pentru ca insitutiile romanesti care ar trebui sa ii sustina cumva, ori ii ignora, ori ii trimite la plimbare. Nici noi, oamenii de rand, nu suntem mai prejos. Pentru ca nu ii vedem pe acesti oameni decat atunci cand reusesc, departe de tara. Ne laudam cu Hertha Muller si premiul ei Nobel, cu Constantina Tomescu si medaliile ei la maraton (mai nou cu naista din Germania), uitand insa ca nici noi, nici statul nostru nu le-a intins nici o mana de ajutor in parcursul lor catre aceste succese. Ne place sa luam lucuruile de-a gata, sa ne bucuram doar de gloria lor, fara sa le apreciem munca, eforturile, talentul si, cel mai tragic, fara sa ii sustinem in nici un fel pe drumul greu ce l-au parcurs pana in acel moment. Oare nu ar fi momentul sa incepem sa ne uitam in jur si sa incepem sa intindem cumva o mana de ajutor celor care arata ca au potential?

2. Incompetenta. Si ma refer aici la lipsa oricarui tip de vointa si inteligenta care sa poate depista, sustine si promova acei oameni care pot produce “valoare” reala pentru noi. Indiferent daca sunt intelectuali, actori, cantareti, sportivi, ingineri sau capsunari, exista oameni care ascund niste talente sau abilitati incredibile. Din pacate lipsa oricarui program national de depistare a acestor oameni valorosi, lipsa unor oameni capabili sa identifice astfel de talente si lipsa de vointa institutionala, politica si nationala pentru sustinerea acelor cativa care au scos deja capul din multime, ii determina pe majoritatea sa ia drumul pribegiei. Si asa ajung prin Spania, Germania, Anglia sau SUA unde gasesc conditii prielnice pentru a se dezvolta si afirma pentru ca in final Hertha Muller sa ia un premiu Nobel pentru Germania, nu pentru Romania. Din nefericire istoria ne arata ca avem o “traditie” lunga de a ne “ingropa” si marginaliza propriile talente si valori (indiferent de regimul politic), incat mi-e teama ca nu vom reusi niciodata sa facem ceva bun in aceasta directie. Asa ca toti romanii valorosi vor continua sa se afirme prin alte locuri, sa aduca faima altor natiuni, noua ramanandu-ne doar “onoarea” de a ne lauda ca le-am permis sa se nasca intre aceste hotare.

Citit 4382 ori de catre 842 vizitatori

Citit 4763 ori de catre 884 vizitatori