Cu mai bine de un an in urma am parasit agentia PR Headline in urma unui conflict de munca foarte urat izbucnit intre mine si cei doi patroni ai acesteia: mihaela apetrei si viorel apetrei. Desi initial m-am ferit sa scot mizeria in public, ulterior, dupa ce nesimtirea si tupeul celor doi au atins cote nemaiintalnite, am decis sa scriu acest material pe blogul meu pentru ca oamenii sa afle si sa inteleaga adevaratele motive pentru care am plecat din agentie. Cum era si normal, cei doi nu au inghitit deloc usor faptul ca am indraznit sa comentez si sa insist sa-mi fie respectate drepturile de angajat, incluzand aici si plata corecta a restantelor banesti pe care ei refuzau sa o faca din motive obscure. Iar faptul ca am indraznit sa povestesc ce se intampla in realitate in cadrul firmei (cel putin pe perioada in care am fost angajatul lor) a fost ultima picatura.

Ca urmare apetrei mihaela dana s-a gandit, prin prisma experientei ei de mare specialist in PR, ca cea mai buna metoda de a ma contracara, intimida (eventual) si a-mi inchide gura este sa se duca val-vartej la politie si sa depuna o plangere penala pentru insulta, calomnie si… atentie… AMENINTARE. Toate aceste infractiuni le-am comis prin publicarea materialului de pe blogul meu.

Sunt convins ca va intrebati si voi, ca orice om intreg la minte, unde, in acele randuri, se regasesc insultele, calomniile si mai ales amenintarile. Ridicolul maxim al situatiei sta in faptul ca amenintarea se regaseste in proverbul din incheierea articolului respectiv, proverb care, si citez acum din plangerea scrisa cu manuta ei:

“… mi-au produs o mare ingrijorare, lucru ce mi-a afectat viata profesionala si personala.”

Acum, poate cineva sa se duca si sa ii spuna acestei mihaela apetrei ca gestul ei nu reprezinta nici pe departe un act de inteligenta si PR, ci ca se afla undeva la granita dintre ridicol si neghiobie? Eventual sa ii atraga atentia ca atunci cand lucreaza cu un element atat de fragil precum reptutatia ar fi bine sa nu se faca de ras in public?

Iar in incheiere - un alt proverb (ca tot par sa-i fie atat de “dragi” ) care rezuma extraordinar aceasta situatie: Prostul nu e prost destul pana nu e si fudul.

PS: Dovezile le puteti gasi aici: Pagina 1, Pagina 2.

Citit 1503 ori de catre 373 vizitatori

Citit 2331 ori de catre 412 vizitatori

Citit 2522 ori de catre 451 vizitatori

Sunt curios ce raspunsuri aveti. Maine revin cu detalii.

Citit 2810 ori de catre 535 vizitatori

Citit 2772 ori de catre 508 vizitatori

In tara asta traieste prea multa lume nesimtita si needucata pentru a putea avea un trai linistit.

Citit 2517 ori de catre 471 vizitatori

Citit 4417 ori de catre 809 vizitatori

Cat de dus cu pluta trebuie sa fii ca sa incerci sa traversezi in fuga printre masini pe o asemenea vreme? Astazi unul a traversat strada astfel, in timp ce vorbea la telefon, fiind ratat la mustata de un cosgeamitea Jeep. Ieri, un altul a traversat in fuga tocmai prin fata mea, a patinat si a testat cu dosul mazga de pe carosabil. Acum probabil aprinde lumanari la biserica in cinstea rahatului pe care l-a mancat in dimineata aceea si a faptului ca nu am patinat si eu la fel ca el.

Citit 4511 ori de catre 794 vizitatori

Din ce in ce mai multi dintre noi, indiferent de varsta, orientare sexuala sau politica, culoare a pielii sau orice alt element de diferentiere, par sa se afirme peste hotare. Oameni de conditie modesta sau intelectuali, toti fug peste granita pentru a-si procura acea sansa infima prin care sa-si croiasca un drum in viata, un drum care sa nu fie presarat la fiecare pas cu tot soiul de obstacole idioate.

Aceasta emigrare a valorilor are la baza doua aspecte simple:

1. Ignorarea. Atat de catre noi toti cat si de catre stat (prin toti reprezentantii lui). Sportivii nostri se antreneaza prin alte tari si ajung prin a reprezenta alte natiuni. Artistii se desavarsesc cu sprijin financiar de la straini pentru ca insitutiile romanesti care ar trebui sa ii sustina cumva, ori ii ignora, ori ii trimite la plimbare. Nici noi, oamenii de rand, nu suntem mai prejos. Pentru ca nu ii vedem pe acesti oameni decat atunci cand reusesc, departe de tara. Ne laudam cu Hertha Muller si premiul ei Nobel, cu Constantina Tomescu si medaliile ei la maraton (mai nou cu naista din Germania), uitand insa ca nici noi, nici statul nostru nu le-a intins nici o mana de ajutor in parcursul lor catre aceste succese. Ne place sa luam lucuruile de-a gata, sa ne bucuram doar de gloria lor, fara sa le apreciem munca, eforturile, talentul si, cel mai tragic, fara sa ii sustinem in nici un fel pe drumul greu ce l-au parcurs pana in acel moment. Oare nu ar fi momentul sa incepem sa ne uitam in jur si sa incepem sa intindem cumva o mana de ajutor celor care arata ca au potential?

2. Incompetenta. Si ma refer aici la lipsa oricarui tip de vointa si inteligenta care sa poate depista, sustine si promova acei oameni care pot produce “valoare” reala pentru noi. Indiferent daca sunt intelectuali, actori, cantareti, sportivi, ingineri sau capsunari, exista oameni care ascund niste talente sau abilitati incredibile. Din pacate lipsa oricarui program national de depistare a acestor oameni valorosi, lipsa unor oameni capabili sa identifice astfel de talente si lipsa de vointa institutionala, politica si nationala pentru sustinerea acelor cativa care au scos deja capul din multime, ii determina pe majoritatea sa ia drumul pribegiei. Si asa ajung prin Spania, Germania, Anglia sau SUA unde gasesc conditii prielnice pentru a se dezvolta si afirma pentru ca in final Hertha Muller sa ia un premiu Nobel pentru Germania, nu pentru Romania. Din nefericire istoria ne arata ca avem o “traditie” lunga de a ne “ingropa” si marginaliza propriile talente si valori (indiferent de regimul politic), incat mi-e teama ca nu vom reusi niciodata sa facem ceva bun in aceasta directie. Asa ca toti romanii valorosi vor continua sa se afirme prin alte locuri, sa aduca faima altor natiuni, noua ramanandu-ne doar “onoarea” de a ne lauda ca le-am permis sa se nasca intre aceste hotare.

Citit 4384 ori de catre 843 vizitatori

Pentru ca tupeul lor a atins praguri imposibile, ceea ce a si dus la esuarea tuturor tentativelor de conciliere pe cale amiabila, am decis sa ii chem in fata unui judecator pentru a-i obliga sa imi achite datoriile restante. Dosarul se afla pe rol la Tribunalul Sectorului 6, iar prima infatisare a fost fixata pentru data de 26 noiembrie 2009. Cu aceasta ocazie adevarul va iesi la iveala, chiar daca ei se straduie sa pastreze acest conflict la nivel “confidential”.

Citit 4371 ori de catre 922 vizitatori